Concedierea reprezintă încetarea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului. Art. 55 din Codul muncii reglementează principalele modalități de încetare a contractului, iar regulile privind concedierea trebuie analizate în funcție de motivul invocat.
Nu orice încetare a raportului de muncă este concediere. De aceea, trebuie verificat dacă actul primit este o decizie de concediere, o notificare de preaviz, o încetare de drept, o încetare prin acord sau o altă măsură.
Art. 61 din Codul muncii reglementează concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului. În practică, cele mai discutate situații sunt concedierea disciplinară, concedierea pentru necorespundere profesională și concedierea pentru inaptitudine fizică sau psihică.
În cazul concedierii disciplinare, angajatorul trebuie să respecte regulile privind cercetarea disciplinară. Dacă ai fost convocat înainte de concediere, vezi și pagina Avocat cercetare disciplinară.
Art. 65 din Codul muncii reglementează concedierea determinată de desființarea locului de muncă, din motive care nu țin de persoana salariatului. Desființarea postului trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În practică, se verifică dacă postul a fost eliminat real din organigramă, dacă activitatea a fost redistribuită, dacă a fost creat un post similar, dacă există documente care justifică reorganizarea și dacă motivul invocat de angajator este coerent.
Art. 75 din Codul muncii prevede dreptul la preaviz de cel puțin 20 de zile lucrătoare în anumite cazuri, inclusiv pentru concedierea întemeiată pe art. 65. Lipsa preavizului sau acordarea lui incorectă poate fi relevantă în analiza legalității măsurii.
Art. 76 din Codul muncii stabilește elemente obligatorii ale deciziei de concediere, precum motivele care determină concedierea și durata preavizului, la care se adaugă alte mențiuni în funcție de temeiul concedierii. Pentru pașii concreți ai contestației, vezi Contestare decizie concediere.
Art. 80 din Codul muncii prevede că, atunci când concedierea este netemeinică sau nelegală, instanța poate dispune anularea concedierii și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, împreună cu celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat.
La cererea salariatului, instanța poate dispune repunerea părților în situația anterioară concedierii. În funcție de caz, aceasta poate însemna reintegrarea pe post. Pentru reprezentare în tribunal, consultă pagina Avocat litigii de muncă.
Da. Semnarea de primire confirmă, de regulă, comunicarea documentului, nu acceptarea concedierii. Termenul se calculează însă în raport cu momentul comunicării, motiv pentru care actele trebuie verificate rapid.
Nu. Desființarea trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă. Trebuie analizate organigrama, documentele interne și situația de fapt.
Da, dacă instanța constată că măsura a fost netemeinică sau nelegală, art. 80 permite acordarea unei despăgubiri calculate prin raportare la salariile și celelalte drepturi de care salariatul ar fi beneficiat.
Pentru verificarea concedierii, trimite decizia și documentele relevante pentru o analiză juridică.
Notă: Fiecare concediere trebuie analizată separat, în funcție de temei, documente, termen și probe.
O concediere poate fi nelegală dacă nu are temei real, dacă procedura nu a fost respectată, dacă decizia este incompletă, dacă preavizul nu a fost acordat corect sau dacă motivul invocat de angajator ascunde o altă realitate.
Avocații noștri oferă consultanță și reprezentare pentru salariați în cauze privind concedierea nelegală, contestarea deciziei de concediere, despăgubiri, reintegrare și litigii de muncă. Ai primit decizia de concediere? Trimite documentul pentru analiză înainte să expire termenul de contestare.
avocat.alexandrustan@gmail.com
+40 756590734